Despre tacere, vorbe si idei …

 

Ce faci atunci cand trebuie sa taci? Cand simti ca trebuie sa zici, sa zbieri, sa scoti cuvintele din tine asemeni unor pasari pline de libertatea zborului, care trebuie sa se inalte pline de putere lasandu-ti gandurile si trairile sa fie cunoscute de toata lumea, si sa spuna lumii care te inconjoara, ca existi, ca ai suflet si ca traiesti cu intensitate fiecare clipa a vietii, si iti pasa de ce se intampla, si nu esti indiferent la nimicia si in acelasi timp la maretia lumii in care traim. Dar tu trebuie sa taci, sa arati celor din jur ca nu esti cu nimic deosebit fata de ei, ca esti plat si inert ca marea masa a celor care te inconjoara, ca nu ai opinii si nici pareri personale, ca te supui unor lideri de opinie, si ca nu ai nici o parere si idee despre ce se intampla in jurul tau, aratand ca totul merge bine, conform unui plan dinainte stabilit, care nu are nimic de-a face cu tine si cu viata ta. Dar vine un moment cand simti ca te sufoci de atatea idei care se ingramadesc sa iasa, de-a valma unele peste altele, fara o noima sau o randiuala aparenta, cu un tumult si o efervescenta care te sperie, pe care nu o stiai. Si atunci ce faci? Te inchizi in propria cochilie, si … TACI! Neputand sa treci de bariera conventionalului si fara sa ai incredere in puterea cuvantului, taci in continuare, cuprins de frica unei eventuale schimbari cauzate de cuvintele tale.

Ai invatat inca de mic un proverb: Tacerea e de aur! Si te ghidezi dupa acest proverb toata viata. Dar daca stai sa te gandesti un pic, incepi sa iti pui intrebarea: Aur, aur, dar … pentru cine? Pentru tine sau pentru celalalt, pentru cel care vorbeste, facand aur din tacerea ta? Cei care vorbesc sunt putini, fiind sunt considerati deosebiti, tocmai pentru ca ideile lor sunt auzite de toata lumea. Dar de ce sunt auzite? Tocmai pentru ca este liniste in jur, liniste facuta de noi toti cei care TACEM! Si atunci de ce nu incepem toti sa vorbim? Sa zicem cate ceva, sa nu mai fie atata liniste, sa ne auda si pe noi lumea. Dar, daca o sa vorbim cu totii, cine o sa mai taca? Cine o sa mai asculte, considerand ca ideile noastre sunt deosebite? Cine o sa ne mai dea aur prin tacere? Cine o sa fie putin altfel decat ceilalti?

Cel ce o sa TACA!

O sa poti auzi afirmatii de genul: “Il vezi cum tace? inseamna ca stie el ceva” sau “Tace cu subinteles” sau “Baiat destept, ai vazut cum a tacut?”. Si in acest fel, cel ce va tace, o sa ajunga prin tacerea sa, un lider al celor din jur, dand nastere la polemici aprinse tocmai prin faptul ca nuzice nimic. Iar de aici pana la a deveni un lider al comunitatii, nu e decat un pas. Si astfel, cel care o sa taca, care nu are nimic de zis, ajunge sa conduca o comunitate. Vom avea astfel lideri care nu au nimic de zis, care o sa taca permanent, speculand la maxim ideile si vorbele zise de cei din jur. Dar asta cred ca se intampla deja! Sau nu!

Mai bine TAC!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: