Dorinţa…

 

Aş vrea să mă plimb iar pe seară,
Prin parcul cu albe alei,
Mi-e dor de-o iubire de-o vară
Şi floare-nflorită de tei.

Aş vrea să găsesc o terasă
Cu boltă de viţă şi vin,
Cu feţe voioase la masă
Şi-o cobză ce cântă divin.

Iar noi să chemăm ospătarii
Să care mâncare şi vin,
Să cânte mai tare cobzarii,
Din alea mai vechi ce le ştim.

Când cheful se sparge spre ziuă,
Cu toţii să ne urnim,
În grabă, la ciorbă de burtă
La crama pe care-o-ndrăgim.

Dar toate acestea sunt vise,
Deşarte şi fără un rost.
Prezentul, se-ntoarse şi-mi zise:
Ieri toate acestea au fost.

Şi n-or să se-ntoarcă vreodată,
Că ce este dus, e bun dus,
Doar timpul nu stă niciodată,
El doar pe-nainte e pus.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: