Amantul iubitei mele

 

Iubita mă-nşeală şi eu doar zâmbesc,
Căci nu îmi doresc ca să ştie,
Că ştiu acest lucru dar îl preţuiesc,
Şi totul îmi pare-o feerie.

Iubita mă-nşeală, o ştiu, tac din gură
Dar îmi vine să cânt şi să joc,
Că-mi place ce văd, e dragoste pură,
Iubire curată-i la mijloc.

Căci Timpul e-amantul iubitei,
Acest trubadur îndrăzneţ,
O ţine în braţe, rezistă ispitei,
Să n-atingă ce-i omenesc.

I-a pus ghiocei albi la tâmple
Şi vorbe-ntelepte i-a dat,
Dar chipul şi trupul iubitei
Tot tinere el le-a lăsat.

De-aceea îl rog să rămână
Să mai zăbovească niţel
Să-mi ţie iubita de mână
Să n-o-mbătrânească de fel.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: