Colindul de Crăciun

 

Căutând un prieten bun,
Pe străzi vechi şi desfundate,
Mă-ntânlii cu Moş Crăciun,
Era slab şi rupt în coate.

Mă frecai la ochi uimit,
Mut de-această întâmplare
Mă-ndreptai spre Moş grăbit
Şi-i pusei o întrebare:

– Ce caţi Moşule aşa
Zdrenţuros şi stând pe-afară,
De te vede careva
Stând p-aici în plină vară?

– Cum să nu fiu supărat,
Oboist şi vai de mine,
Când copii au uitat,
Au uitat să mai colinde,

Căci din cântul de Crăciun,
Eu îmi iau, puterea toată,
Asta-i tot ce vreau acum,
E averea mea, măi tată!

Căci fără cântarea lor,
De pui mici, în drum spre Soare,
Frică-mi e că am să mor,
Părăsit şi în uitare.

Şi-atunci, mi-am zis în gând,
Pe baiatul meu de-acasă
Să-l învăţ cât-un colind,
Să-l cântăm cu toţi la masă.

Iar când iarnă o să fie,
Să stăm ciucur la fereastră,
Aşteptând cu toţi să vie,
Moş Crăciun, la casa noastră.

 

Advertisements

4 responses

  1. Bun îți este gândul, Seb
    așternut cu drag pe web.
    Așa este, spre ziua de Crăciun
    tot colindul este bun,
    căci, e vremea de colind
    pe la case tot mergând,
    de Iisus tot povestind
    și urări bune zicând.
    Pe Crăciun l-om mulțumi
    și-n Ajunul drag și bun
    pe la case va veni,
    Moș Crăciun, Moș Crăciun !

    1. Multumesc pentru versuri, Georgeta. Foarte frumoase. Craciun fericit iti doresc si un an nou plin de realizari.

  2. Mulțumesc, asemenea. Sărbători fericite și numai bine !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: