Noaptea

 

Magia albului s-a stins
Iar negrul ne-mpresoară,
Puncte de alb în negru dens
Îl fac să mai dispară.

De după un deal de undeva
Pe bolta-ntunecată,
Luna se pare că ar vrea
Să se arate îndată.

Străină într-un negru-ntins,
Ea-i palidă la faţă,
Lungi umbre parcă înadins,
Se-ntind şi se înălţă.

Cu raza-i slabă de cleştar
Se chinuie şi-ncearcă
Să facă pentr-o clipă doar
Lumina să se-ntoarcă.

Dar negru-şi cheam-un aliat
Un nor stingher, dar care
Împins de negru-ntunecat
Stă-n a luminii cale.

Sărmana Lună se-ntristă,
Dar s-alie cu vântul,
Pe care ea aşa-l rugă:
Să-mpingă norul dânsul.

Negrul atunci se supără
Şi-aduse nori grămadă
Şi toată noaptea rezistă
Ca albul să nu-l vadă.

Iar când războiul era-n toi
Iar Luna sta să plângă,
Acolo-n zare, între nori,
Sta Soarele la pândă.

Zâmbind, el cu puterea lui
Trimise albu-n lume,
Sfărmând regatul negrului
Cu raze albe, bune.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: