Parcul

 

Bătrânul parc stă şi acum
În urbea-ceea veche,
Stă singur la răscruci de drum,
Străjer fără pereche.

Are copaci înalţi şi deşi
Ce-alei umbresc ei vara,
Băncuţe mici şi pitoreşti
Ce-s ocupate seara.

Fântână mare cu statui,
Chiar şi un lac el are;
Te-mbie să te plimbui hai-hui,
Pe-alei, unde-i răcoare.

Pe-o bancă stau doi moşnegei,
El, parcul, îi cunoaşte,
Îi ştie doar de mititei,
Când se jucau în pace.

El ştie tot ce s-a-ntâmplat
Pe toţi din urbe-i ştie,
Căci pe alei toţi s-au plimbat,
Iar alţii or să mai vie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: