Nocturnă

 

Stau singur în noapte, visez că adorm,
Dar somnu-i departe de mine,
Aş bea o cafea, mi-e frică s-o torn,
Căci noaptea e lungă şi ţine.

Deschid câte-un geam, să pot respira,
Ce noapte frumoasă-i afară,
Iar Luna cea plină, se miră şi ea,
Că somnu-a uitat să apară.

Mă uit către stele, mă-ntreb unde oare,
Stă somnul cel dulce, tâlharul ascuns,
Mă rog ca să vină, să ducă-n uitare,
Al inimii zbucium, al minţii răspuns.

Advertisements

4 responses

  1. Ce mult îmi place cum ţi-ai aşternut gândurile în versuri, Sebastian!
    O zi minunată îţi doresc! 🙂

    1. Multumesc, Stefania. E o poezie mai veche, pe care m-am gandit sa o scot de la naftalina. 🙂

      1. Mă bucur mult că ai făcut asta.
        Tu scrii foarte bine! Îmi place mult cum scrii! Trebuie să iau blogul tău de la început să-l citesc, dar timpul ăsta,… nu prea sunt prietenă cu el. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: