Muza mea

 

Nu ştiu cum să fac,
C-aş vrea să prefac,
Cuvinte în vorbe alese,
Pe rimă să pun,
Cuvinte, ce-acum,
Par goale şi neînţelese.

Şi iau un creion,
Să scriu pe-un carton,
Ce muza-mi şopteşte-n ureche,
Cuvinte buluc,
Pe-a minţii uluc,
Stau multe, dar fără pereche.

Cu nervi de oţel,
M-apropii niţel,
De muză, să-i cer socoteală,
Dar muza-i sfioasă,
Şi baltă mă lăsa,
Rupând vechea noastră tocmeală.

De-atunci mă frământ
Ca frunza în vânt,
Să dau iar un sens la cuvinte,
Dar rima s-a dus,
Iar eu zac răpus,
Dorind tot ce-a fost înainte.

Ah, muză trufaşă,
Hai vin-o acasă,
Şi pune-mi iar tâlc în cuvinte,
Acum tu să-mi spui,
Pe rimă să pui,
Ce gânduri, acum am în minte.

Nu ştiu de-a venit,
Dar am ostenit
S-aştept să-mi şoptească-n ureche,
De-aceea vă spun
Că-ncerc ca să pun,
Pe rimă, doar versuri pereche.

Advertisements

6 responses

  1. Superba substanta poeziei. Ai descris foarte frumos o stare. Imi place 🙂
    Bravo!

    1. Multumesc. Ma bucura mult ca ce scriu, place. Aprecierile acestea ma fac sa nu ma opresc si sa scriu mai mult

  2. Cred că toţi cunoaştem starea aceasta… 🙂 o descrii frumos, bravo!

    1. 🙂 Cateodata e chiar suparator. Simti cum toate cuvintele se invart in cap, dar nu vor sa iasa …

      1. Apropo de chestia asta, am văzut pe un blog un mod de exprimare de genul ,, nasc greu cuvintele” 🙂

      2. interesanta exprimare. De retinut 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: