Proşti şi deştepţi

 

Un înţelept spunea cândva,
Că lumea-i împărţită,
În proşti de-a valma, uite-aşa,
Şi-a minţilor elită.

Iar numai cei ce-s elitişti,
Au dreptul să emită,
Idei şi vorbe, când sunt trişti,
Ca proştii să le-nghită.

Şi de vreun prost încearcă doar,
Să-şi spună o părere,
Acei ce au al vorbei har,
Îl reduc la tăcere.

Printre poeme de alcov,
Cu iz de metafizic,
Sărmanul prost, rămâne orb,
Pierzându-se în mistic.

Iar pentru cei ce-ncearcă acum,
Să facă pe deştepţii,
Eu două vorbe am să spun,
Şi nu, ca să dau lecţii:

De n-ar fi proştii de decor,
Cum ar mai fi elită?
Feriţi-vă de mintea lor,
Că-i minte, odihnită!

Advertisements

7 responses

  1. Frumoase şi adevărate versuri, Sebastian. Mulţumesc.
    O zi minunată îţi doresc 🙂

    1. De ce imi multumesti? Eu trebuie sa iti multumesc, pentru ca citesti ceea ce scriu.

      1. “De ce imi multumesti? ” — Pentru că mă hrăneşti spiritual, Sebastian.
        Îmi place foarte mult cum scrii! Crede-mă!

      2. Ma flateaza mult ceea ce-mi zici. Apreciez asta. Sa ai o zi buna.

      3. ai dreptate sa pui aceasta întrebare, Seb… read my mind, please! 😉

  2. 🙂 simpatică poezie, mai ales ultima strofă, foarte radicală!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: