Înfrunt vântul

 

Statuie în vânt,
Mă-nfing în pământ,
Încerc să-mi găsesc rădăcina,
Mă rog să rezist,
Pe frunte am scris,
Să-nfrunt cu tărie furtuna.

Iar dac-aş putea,
La vânt aş zbiera,
Să nu mai îmi sufle în faţă,
Dar glasul mi-e mort,
Nu ştiu dacă pot,
Să scot două vorbe. Sunt gheaţă!

Iar tu când soseşti,
Cu daruri cereşti,
Îmi dai cu blândeţe tăria,
De-a râde la vânt,
De-a plange crezând,
Că pot să înfrunt vijelia.

Ai grijă ce faci,
Când vrei să prefaci,
Speranţe şi vise în fapte,
Te uită spre vânt,
Şi roagă-l plângând,
Să ierte ale mele păcate.

Advertisements

7 responses

  1. Merge la suflet…

    1. Multumesc, Dianette

  2. Frumoasa poezie !
    Si eu ” infrunt vantul” ce bate dinspre Cotroceni
    ( http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/01/29/ )
    Dar din pacate, il infrunt de unul singur
    De parc-as fi-ntr-o gluga de coceni
    A fermierului din HarCov, ungur !!!
    O zi fara ” coduri ” !
    Aliosa.

  3. Foarte frumos, Sebastian. Mi-a plăcut mult 🙂

    1. Multumesc. Acum, chiar ca infrunt vantul, la propriu de data asta. Bate cu peste 100 km pe ora. Brrrr….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: