Poezia şi pamfletul

 

Statuie în vânt
Mă-nfing în pământ,
Încerc să-mi găsesc rădăcina,
Mă rog să rezist
Pe frunte am scris
Să-nfrunt cu tărie furtuna.

Iar dac-aş putea
La vânt aş zbiera
Să nu mai îmi sufle în faţă,
Dar glasul mi-e mort,
Nu ştiu dacă pot,
Să scot două vorbe. Sunt gheaţă!

Iar tu când soseşti
Cu daruri cereşti,
Îmi dai cu blândeţe tăria,
De-a râde la vânt,
De-a plange crezând
Că pot să înfrunt vijelia.

Ai grijă ce faci
Când vrei să prefaci
Speranţe şi vise în fapte,
Te uită spre vânt
Şi roagă-l plângând
Să ierte ale mele păcate.

Advertisements

2 responses

  1. Ce frumos ai scris, Sebastian.
    Din păcate oamenii în ziua de astăzi sunt absorbiţi de problemele existenţiale, încât nu mai ştiu să se bucure de nimic!

    1. Din pacate, ai dreptate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: