Urme pe nisip

 

Urme de paşi pe galbenul ud
Al plajei scăldate în soare,
Se vaită încet, de-abia se aud,
Oftând după tălpi de picioare.

Copii nedoriţi ai trecerii lor,
Lăsaţi pe nisip ca să moară,
Aşteaptă cuminţi un val trecător,
Ce udă nisipul, îl spală.

Uitare s-aşterne pe urme de paşi,
Iar tălpi nu mai vor să se-ntoarcă
La micii orfani, pe plajă rămaşi,
Ce-acceptă tăcuţi a lor soartă.

Dar urme de paşi totdeauna vor fi,
Dovezi ale trecerii noastre,
Destine şi vieţi de val vor pieri,
Uitate, ca urmele noastre.

Advertisements

3 responses

  1. Foarte frumos, Sebastian. Mi-a plăcut poezia. Mulţumesc! 🙂

    “Dar urme de paşi totdeauna vor fi,
    Dovezi, ale trecerii noastre,
    Destine şi vieţi de val vor pieri,
    Uitate, ca urmele noastre.” — atât de adevărat! 🙂

    1. Suntem atat de trecatori. Ma sperie gandul asta. Sa nu lasi nici o urma. Si cat ne zbatem in viata….

  2. Reblogged this on Impresii din călătorie and commented:

    Aceasta este poezia care a dat numele cartii. Daca o cititi, o sa va dati seama de ce am ales-o.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: