Tristeţea cărţior

 

Zac mii de cărţi pe rafturi moarte
Plângându-şi tristele destine,
De-a ţine lucruri minunate
Între coperţi, de lanţuri pline.

Aşteaptă-n tihnă izbăvirea
Ca cineva să le citească,
Să-ncânte iarăşi omenirea
Şi din cenuşă să renască.

Un ochi cu minte-mpărătească,
Să redescopere pornirea,
De-a desfăta rasa lumească
Cinstindu-le citind, menirea.

Prea multe cărţi zac neştiute
În biblioteci fără portar,
Închise-n temniţe prea mute
Cu ziduri fără de mortar.

O, de-am avea cu toţi simţirea
De-a căuta comori prin cărţi,
Sunt sigur c-am preface lumea
Într-un mic Rai, iubit de toţi.

Advertisements

2 responses

  1. Foarte adevărat, Sebastian, din păcate.
    Ai punctat în versurile tale, excelent, o realitate atât de crudă!
    Iar viitorul cărţilor este destul de sumbru din câte se poate vedea. Trist, foarte trist.
    O seară minunată îţi doresc, Sebastian. 🙂

  2. Pot spune că nimic niciodată n-o să poată să înlocuiască plăcerea de a citi o carte, simt asta în adâncul meu şi cred cu tărie că şi tu şi nu sântem singurii, e o plăcere pe care tinerii din ziua de azi o ignoră din păcate, sau poate nu au descoperito încă, sunt prea orbiţi de tehnologia care a tot avansat. Ce poate fi mai minunat, decât să stai la o cafea într-o dimineaţa răcoroasă când soarele răsare plin de lumină, citind versuri de dragoste dintr-o carte?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: