Viaţa dincolo de foc

Cenuşă, praf de lemn ce-ai ars
Şi-ai fost pădure odată,
Ascult tăcerea ce-a rămas
Privesc cum fumegi toată.

Sunt lacrimi multe şi blestem
În apriga-ţi durere,
De tine lemnele se tem
Neîndrăznind să spere.

Nu pot să creadă că ai fost
Copac într-o pădure,
Nu te-nţeleg cum fără rost
Focu’ ai făcut să-ţi jure,

Iubire caldă de poet,
Cu flăcări pătimaşe
Ce-au mistuit încet, încet
Speranţele-ţi trufaşe.

Mândru copac ce-ai fost cândva
Crescut dintr-o sămânţă,
Prin frunze-ţi vântul cald sufla
Cântând plin de dorinţă.

O, prinţ din codru-ntunecat,
Cum ai crezut tu oare,
Că ramu-ţi verde, delicat,
Rezistă la dogoare?

Acum, dintr-un copac fălos,
Ai ars, tu ajungând tăciune,
Iar focul roşu, păcătos,
Tot arde mândru-n lume.

Iar din vigoarea ce-ai avut
Eu ştiu că ţii ascunsă
Enigma vieţii, ce-a făcut
Să creşti dintr-o sămânţă

De-aceea te arunc pe jos
Prin colţuri de grădină,
Să ştii c-ai ars cu un folos:
Hrăneşti pământ, cenuşă fără vină!

Advertisements

6 responses

  1. ,,hrăneşti pământ, cenuşă fără vină,, foarte adevărat, mă duce cu gândul la faptul că peste câţiva ani, nu mulţi, aşa va fi şi soarta românilor, din câte se pare, vom dispărea ca ţară şi ne vom corci ca specie, până când vom deveni alţii, decât cei pe care-i ştim, cu valori culturale, cu bun simţ, cu suflet mare, curajoşii, vitejii, care am luptat pentru acest colţ sfânt de pământ numit România. Cel mai tare mă doare această limbă veche şi dulce care nu se va mai face auzită pură şi clară pe buzele nimănui!

    1. Interesant punctul tau de vedere. Sincer nu m-am gandit asa departe. Multumesc ca ma citesti.

  2. @”Hrăneşti pământ! Cenuşa fără vină!” – interesanta metafora-afirmatie… btw, am ales de multi ani incinerarea.

    1. Multumesc Melanie. Vrem nu vrem, tot in pamant ne intoarcem, indiferent sub ce forma. Dar nu despre asta era vorba. Ma gandeam la ciclicitatea vietii, nimic nu se pierde, totul se transforma. Dar … acum dupa ce a mai trecut ceva timp, nici nu mai stiu la ce ma gandeam cand am scris poezia asta. Mi-au venit cuvintele-n cap si le-am asternut pe “foaie”. A iesit ce a iesit… 🙂 Poate e prea profund sau superficial, nu stiu sa zic … Tu ce zici?

      1. ce zic?!… ca ideea-i profunda, caci toti suntem “obsedati” de problema existentiala si ne nastem cu angoasa neantului, desi cunoastem solutia-terminus… îti sugerez sa o abordezi cu “lejeritate” si seninatate, cu alte cuvonte: memento mori, carpe diem et gaudeamus igitur!

      2. Ai dreptate. Sa stii ca intodeauna vad jumatatea plina a paharului. Nu sunt un pesimist.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: