Revenire

 

 

Hristos a înviat!

Ştiu că Paştele a trecut, dar… mai bine mai târziu decât niciodată. Nu?

Nu am mai trecut pe aici de mult, cred că am mai bine de o lună. Nu mă întrebaţi de ce, pentru că nu ştiu să vă zic. Mă ascund în spatele eternei scuze:” nu am avut timp…”. Poate e adevărat sau poate nu, dar… ce a fost a fost. Dar altceva vroiam să vă spun. Aseară am ieşit puţin din casă, pe jos, fără maşină. Ploaia de abia stătuse iar un vânticel slab şi călduţ începuse să usuce bălţile de pe jos. În aer se simţea mirosul acela specific de după ploaie. Nu ştiu cum să-l descriu mai bine, dar mie îmi place foarte mult. Mirosul acela de proaspăt, de pământ reavăn, de ud. Problema este că îl cam uitasem. Nu pentru că nu plouă în ţara asta, ci pentru că sunt prea ocupat să-i mai dau atenţie. Dar aseară nu ştiu ce s-a întâmplat şi l-am simţit din nou. Cu o forţă care m-a izbit până în adâncul sufletului, răscolind cele mai ciudate sentimente şi amintiri. M-am aşezat pe o bancă, am închis ochii şi am tras în piept aerul acela încărcat de viaţă. Apoi i-am deschis şi am văzut copacii înfrunziţi, cu frunze crude şi mici, de un verde ireal. Şi am mai văzut şi nişte tufe înflorite, pline de flori albe şi mici. Totul mirosea a crud şi proaspăt. La un moment dat, în aer a început să se simtă mirosul sărat de apă de mare. Toate simţurile mele trăiau o desfătare de care nu am mai avut parte de mult.

Iar atunci am simţit din nou nevoia de a scrie, de a pune sufletul pe hârtie, de a nu lăsa sa se piardă aceste simţăminte şi simţiri. De aceea acum sunt din nou aici, încercând să imortalizez crâmpeie din suflet, pentru a le găsi atunci când am nevoie. E dacă vreţi un fel de bancă de sentimente, pe care încerc să o creez pentru mai târziu. Un fel de “bani albi pentru zile negre”. Poate e o prostie, dar la mine merge. Un suflet pus într-un “caiet”, să fie azimut pentru furtunile ce au să vină.

Ciudat sau nu, ăsta sunt. Trebuie să avem grijă de singurul lucru de care nu ne despărţim niciodată. Sufletul nostru.

Încă odată vă spun: “Hristos a înviat”

 

Advertisements

2 responses

  1. Adevarat a inviat!
    Scrie! E aproape tot ce pot sa iti spun…
    M-am asezat cu tine pe banca…am respirat aerul proaspat, reavan…
    Nu pot, nici nu cred ca e nevoie de mai mult…

    1. Multumesc pentru incurajari. O sa-ti urmez sfatul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: