Cuceritoarea iarnă

Miluieşte Doamne frunzele din codru
Ce au prins să cadă pe pământul cald,
Se grăbesc să piară, trimiţând un sobru
Mesager al morţii peste-al brazdei fald.

Se grăbeşte iarna să se-aştearnă-n lume
Ucigând cu frigul, toamna, suflet cald,
Se repede-n vară, nu se mai ascunde,
Îmbrăcând în gheaţă, frunzele smarald.

Peste câmpuri albe, Crivăţul se-ascute
Şfichiuind din bice, de gheaţă cu foc
Anotimpuri goale se ascund, să uite
Că au fost odată, al naturii joc.

Iarnă ticăloasă, ce-ai venit în lume
Cu geruri şi gheţuri peste tot ce-i viu,
Du-te şi ne lasă, tu nu ştii de glume
Ai privirea ceaţă şi suflet pustiu.

Lasă frunza-n codru, s-apară pe ramuri,
Verdele în lume să-şi găsească loc,
Fugi cu albul morţii, ţine geru-n hamuri,
Păsări să sosească, s-aducă noroc.

Cântec prins de Soare, să se-audă iar
Peste văi şi dealuri, fremătând amurguri,
Suspinând de viaţă, să primim în dar,
Verde mult în suflet şi speranţe-n muguri.

Advertisements

8 responses

  1. Superb! Mai poti sa spui altceva la o poezie atat de frumoasa?!?!?

    1. Multumesc mult. Scuze ca raspund cu intarziere dar am avut impresia ca am trimis un reply.

  2. Ahhh….

  3. Si mai cum… vrei, Sebastian 😉
    Esri… genial!

    1. Multumesc Dianette. Scuze ca raspund asa tarziu dar nu stiu ce s-a intamplat de nu am vazut comentariul tau.

  4. mă mângâie pe suflet…..

    1. Cu ocazia asta am recitit si eu aceasta poezie. Multumesc ca mi-ai reamintit de ea. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: