Timpul

 

Fantome albe din trecut
Mi se ivesc în cale
Dorind să-mi fie azimut
La bucurii şi jale.

Sunt prea frumoase, sunt crăieşti
Şi-au corp fără de formă,
Făcându-te să îţi doreşti
Să te întorci în urmă.

Încing din neant un dans păgân
O horă de fecioare,
Eu simt că nu-mi mai sunt stăpân
Vrăjit, cad în visare.

Mă-mbie toate la un loc
Să mă cufund în ele
Să uit de mine şi să joc
Şarade printre stele.

Mă cheamă toate să m-aţin
În horă nebunească
Eu sunt surprins, nu mă abţin,
Trecutul să trăiască!

Dar deodată mă simt tras
Afară din vâltoare
De un copil subţire-n glas
Dar tare pe picioare.

Mă uit mirat la chipul său
De parcă l-aş cunoaşte
Vreau să-l ignor, dar nu ştiu zău
Ceva parcă se naşte.

Cu glasul stins întreb ce vrea
Şi care-i al său nume,
Aştept răspunsuri ca să-mi dea
Şi-apoi să plece-n lume.

Dar el e dârz şi hotărât
Şi mă cuprinde bine
Copil orfan, îl văd urât
Căci e Prezentu-n sine.

Dezmeticit mă uit la el
Şi-s hotărât al creşte,
Căci de-mi rămâne mititel
Prezentul se topeşte.

Iar fără el, flăcău voinic,
Cu vlagă şi-n putere
Voi plânge Viitor pitic
Schilod şi fără vrere.

Iar de Prezentul mi-e bărbat,
Chiar Timpul îl preface
În amintiri ce-n poartă bat
În nopţi de calm şi pace.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: