Ploaia care nu mai stă

 

Plânge cerul peste glie
Ca un prinţ străin de ţară,
Pentru vremuri ce-or să vie
Şi speranţe ce-or să moară.

Flori sărmane în ghivece
Stau şi rabdă ploaia care
Cade-ntr-una, vrând să-nece
Tot ce-i viu şi cere soare.

Păsări ţipă de prin ramuri
Tânguindu-şi soarta lor,
Cuiburi triste prinse-n hamuri
Se golesc încet de dor.

Plouă-ntr-una de trei zile
Cu stropi mulţi, biruitori,
Bătând plantele umile,
Mici soldaţi, haini şi chiori.

Peste tot e ud şi rece,
Nu-i un colţ uscat de cer,
Mucegaiul îmi petrece
Prin unghere cu mister.

Ploaie, ploaie, haine grele
Cum aş vrea să te lepăd,
S-aduc Soare printre rele,
Stropii tăi să nu-i mai văd.

Dar speranţa mi-e deşartă
Iar vrerea fără un rost,
Norii grei parcă mă ceartă
Cu ploaie şi vânt anost.

Apă rece de prin ceruri
Ce te-abaţi necontenit,
De-am greşit ce vrei ca daruri
Să te-opreşti? N-ai ostenit?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: