Răvaş de “La mulţi ani”

 

Azi e ziua mea. Adică nu a mea personală ci a blog-ului meu. Adică tot a mea, dacă mă gândesc că blog-ul acesta este o parte din mine, o extensie scrisă a sufletului meu. Şi dacă tot este o zi specială, m-am apucat să îl “răsfoiesc”. Am început să citesc şi am rămas surprins de toate textele pe care le-am scris. Unele naive, altele cu “miez”, unele triste, altele mai puţin triste, unele despre natură, altele despre simţire, scrise de-a valma, amestecate şi întortocheate, întocmai ca şi stările sufleteşti pe care le-am avut când le-am aşternut pe… calculator. Dar, ca un paradox, toate au făcut să-mi înflorească o urmă de zâmbet pe faţă. Pentru că acolo m-am regăsit pe mine, nu cel de acum ci acela care am fost pe tot parcursul unui an. Degeaba mă uit în poze, nu e nici o deosebire între iunie de acum şi iunie sau decembrie de acum un an. Fizic sunt la fel. Dar citind blog-ul mi-am dat seama cum m-am schimbat, de la o lună la alta. Am realizat că sufletul meu a avut un traseu sinuos, cu loopinguri şi sărituri cu coarda elastică, fiind rare momentele când a mers la pas, ca într-o plimbare pe bulevard după o ploaie de vară. Şi culmea, în clipele de relaş, s-a mulţumit să tacă şi să păstreze în interior calmul şi liniştea. Numai în momentele de zbucium şi furtună, a ieşit din carapace şi a considerat imperios necesar să se salveze pe calculator sau în virtual dacă vreţi. Cu litere de-o şchioapă, frumos aliniate şi ordonate, iţele încurcate ale sufletului meu au găsit de cuviinţă să iasă afară din furtună interioară şi să se îmbarce pe această corabie salvatoare, numită simplu: blog. Adică… Blog-ul Meu. Acum această sintagmă, aceste două cuvinte alăturate îmi par ceva firesc, dar acum mai bine de un an reprezentau ceva irealizabil. Nu ştiu ce s-a întâmplat şi nici ce imbold a făcut ca sufletu-mi să iasă din carapace şi să se etaleze în virtual. De unde atâta “nimfomanie”? De unde atâta exhibiţionism? Am crezut tot timpul că această expunere te face slab, lăsându-ţi la vedere toate punctele nevralgice. Acum, după un an de scris, îmi dau seama cât de tare mă înşelam. Descoperindu-mi punctele sensibile nu am făcut decât să le întăresc şi să nu îmi mai fie teamă de ele.
Nu ştiu ce să mai zic, mi-e teamă că m-am lăsat dus de val şi narcisismul a ieşit la iveală. Dar… e ziua mea şi cred că se poate scuza bruma de euforie care m-a cuprins.
Trebuie însă să recunosc, că în această călătorie a mea prin blogosfera, pe tot decursul anului care a trecut, a fost frumos ornată şi de toţi acei care au avut răbdarea să citească aiurelile mele şi mai mult, au găsit de cuviinţă să îmi împărtăşească impresiile lor referitoare la trecerea efemeră a gândurilor mele prin tastele calculatorului. Ţin să vă mulţumesc din suflet.
În încheiere nu pot decât să zic: La mulţi ani Blogule, la mulţi ani Sufletule! Să creşti şi să ne vedem la aniversarea următoare!

Advertisements

17 responses

  1. La mulți ani, Blogului! La mulți ani, Sufletului!

  2. La mulți, mulți ani îmbâcsiți în cuvinte!

    1. ☺ multumesc pentru urare

  3. happy anniversary to your blog and tons of inspiration, Seb! 🙂 ma bucur sincer ca am “aterizat” aici, via Dianette si voi continua sa-ti “calc” pragu’ as often as possible…
    * * *
    @”De unde atâta nimfomanie?” – cum n-ai pus ghilimele la “nimfomanie”, sa deduc oare ca sufletu’ tau e de genu’ feminin?!… 🙂
    * * *
    last but not least:”Write because you need to write. Write to settle the rage within you. Write with an internal purpose. Write about something or someone that means so much to you, that you don’t care what others think…”(Nick Miller – “Isn’t It Pretty To Think So?”)
    * * *
    sanatate si numa’ bine… salutari toulousene si-amicale gânduri, Mélanie

    1. Multumesc Melanie. Esti tot timpul bine-venita pe paginile acestui blog. Referitor la ghilimele, sincer trebuie sa recunosc ca nici nu m-am gandit la ele pana nu mi-ai semnalat tu acest lucru. Si tot gandindu-ma am ajuns la concluzia ca era mai potrivit sa zic “exhibitionism”. Poate o sa schimb. Nu stiu daca conteaza si cine o sa mai citeasca acest post, dar … 🙂
      Imi place citatul din incheiere. O incurajare foarte frumoasa.
      In rest, salutari din Scotia si sa ne … citim cu bine. 🙂

  4. Happy Birthday!!!
    Cum mă regăsesc în cele scrise de tine… mă lovise şi pe mine euforia, o inexplicabilă euforie… (că la mine blogul e/a fost mereu o luptă…) de ziua mea””. Funny. Tocmai azi am văzut nişte frânturi din “Nymphomaniac” 🙂 N-are legătură…
    Ahhh. Aiurea. Mă bucur că exişti, că împărtăşeşti cu noi- când naiv, când cu miez””- gânduri… Surprinzi în continuare. Scriitura-ţi “” farmecă, încătuşează, transpune… M-am simţit mereu bine, aici, la tine acasă. Să nu laşi pustie căsuţa asta virtuală… chiar dacă a devenit o “căsuţă de vacanţă” sau una de timp liber… Drumeţi se abat mereu pe aici, însetaţi de cuvinte…

    1. Multumesc mult pentru mesajul emotionant. Ma bucura tare mult faptul ca reusesc, asa cu mijoace modeste de amator, sa astern pe “hartie” cuvinte care sa transmita emotie si sa creeze o amumita stare de suflet. Asa cum ziceam, acum un an nici prin gand nu imi trecea ca pot sa fac asa ceva. Iar despre versuri, erau ceva utopic, la care nici nu indrazneam sa visez. Sincer, nu stiu ce s-a intamplat si ce a produs acest “click”. Poate ca dorinta de a face altceva, de a nu lasa creierul sa doarma si sa se transforme incet incet intru-un disc plat si fara asperitati. Am indraznit sa spun prin scris, crampeie din mine. Timid am ridicat un colt din prelata protectoare a sufletului, lasand sa iasa de acolo litere de-a valma, care s-au impreunat in cuvinte ce au hotarat sa se lege in propozitii si sa zideasca texte. Iar faptul ca cei care au avut rabdare sa le citeasca, au hotarat sa ma incurajeze spre a mai scrie, nu a facut decat sa descopar si mai mult din frumusetea si intensitatea emotiilor date de expunerea gandurilor prin intermediul cuvantului scris. Sper ca “izvorul” sa nu sece si sa aba resurse sa potoleasca setea drumetilor ce se abat pe aici …
      Inca odata iti multumesc pentru popas (uri) …

      1. Ahhh… Sebastian… noi… mulţumim. Scrii… extraordinar… fără a exagerq. 🙂
        Mereu, cu cea mai mare plăcere… 😉

      2. As vrea sa te intreb ceva, sa am o parere oviectiva a cuiva. Cei apropiati, familia, ma tot indeamn sa adun intr-o carte poeziile pe care le-am scris. Eu sunt destul de sceptic, dar trebuie sa recunosc ca a incoltit in mintea mea acest sambure de a publica pe hartie. Intrebarea mea este daca se merita sau nu, sa public. E ceva de luat in seama care sa merite sau e doar maculatura ridicata la rang superior, de subiectivism si vanitate. Stiu ca este “off-topic” dar sper sa nu te deranjez prea mult.

      3. Off topic… no… 😉 not a problem… Sunt obiectivă! Nu ne ştim decât de aici, din virtual. Deci… 🙂 Ar merit a. Dacă ai ocazia, fiind în Scotland. De ce nu? Nu cred că trebuie să-ţi spun, again, cât de “bine” scrii… Habar nu am cum se publică ceva… Probabil încerci la o editură, două, trei… ca să-ţi faci o idee… Ei… schimbă”” una-alta… Tu hotărăşti…
        Scrii foarte bine. Nici nu ştiu cum aş putea descrie… ce simt… citindu-te…
        Go ahead! Dacă simţi… E o încercare… nu capătul lumii 😉

      4. Multumesc pentru sfat si pentru incurajari. Cred ca o sa iau mai in serios aceasta problema.
        Cineva spunea ca nu e bine sa treci prin viata fara sa lasi o urma. Poate asta e sansa mea de a-mi marca trecerea. 🙂

      5. Cu drag… şi sinceritate. Încercarea moarte n-are”” Da… ai putea s-o iei aşa… o URMĂ… 🙂 Frumoasă… născută din pasiune… pentru litere…

        Numai bine! Wish you luck, Sebastian! 🙂

      6. parca ai mai abordat subiectu’… 🙂 ramân la fel de sceptica pentru a publica pe hârtie, da’ încurajarea lu’ Dianette e sincera si motivanta, la care adaug:”cine nu risca nimic, nu obtine/n-are/nu gaseste nimic…” asa ca go Seb, go! 🙂

  5. Ma bucur sa te regasesc, Sebastian. Desi nu ne-am cunoscut niciodata dar oare de ce am senzatia ca , totusi te stiu. Poate ca Dunarea e de vina, chiaburii, pasiunea in orice faci, intrebarile despre ce simte marea, muntele.
    Ma bucur tare, tare mult ca te aflu. Si am o nerabdare impulsiva de a te cuprinde cu mintea, insa incerc sa ma temperez de dragul cunoasterii si dragostei de oameni,

    Flo

  6. Cuvintele tale nu pot decat sa ma bucure. Esti binevenita oricand pe paginile blogului meu si poti rasfoi nestingherita printre textele mele. Multumesc pentru stop si aprecieri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: