Vacanţa din 2014 … (I)

 

Am fost în vacanţă. M-am întors la realitate şi încerc să mă readaptez la rutina cotidiană. Gândul îmi este departe, pe drumurile Europei şi poposeşte pe străzile mai noi şi mai vechi pe unde am umblat în această vară. Se aşează tacticos la o cafenea pe o străduţă încărcată cu istorie dintr-un burg medieval, se adăposteşte de căldură la umbra pădurilor de molid din Bavaria sau se scaldă în apele Mării Negre. Iar în tot acest timp născoceşte şi visează la noi destinaţii pentru vara ce o să vină. Pentru că trebuie să găsim locuri de vizitat şi pentru anul care vine, aşa cum găsim de vreo câţiva ani încoace, de când ne-am hotărât să ne petrecem vacanţele de vară în multiple destinaţii. Adică ne alegem o destinaţie cu soare şi plajă, unde să ne încărcăm de căldură şi vitamina D, după care, pentru a orna acest sejur, îl decorăm cu încă două-trei destinaţii, unde să ne completăm bagajul cultural şi peisagistic. E drept că pentru a realiza aceste lucruri, trebuie să călătorim cu maşina. Dar nu este un impediment, ba din contră. Aşa că, pe la începutul lunii iulie, am urcat bagajele în maşină şi pe aici ţi-e drumul. Am pornit spre locurile spre care visăm încă din ianuarie când am definitivat itinerariul şi finalizat toate rezervările la hoteluri şi celelalte obiective de pe traseu.

Anul acesta itinerarul a fost compus din trei destinaţii majore (patru dacă punem la socoteală şi şederea la reşedinţa noastră din România): Venus, Castelul Neuschwanstein, Zurich. Printre aceste obiective majore, vacanţa a fost pigmentată şi cu alte opriri şi vizite scurte, gen Galaţi, Piteşti, Sibiu, Adliswil – Elveţia şi chiar Strasbourg dacă ţinem cont că am traversat de la vest la est această metropolă care găzduieşte Parlamentul Europei. Surprinzător a fost faptul că am făcut cunoştinţă cu acest oraş brusc şi fără nici un avertisment prealabil. Mă aflam în orăşelul german Kehl, cu un ochi la navigatorul din bordul maşinii iar cu celălalt la trafic când deodată am zărit indicatoarele care mă avertizau că mă apropii de vamă, apoi un indicator cum că intrăm în Franţa iar imediat după, semnul că ne aflăm în Strasbourg. Şi toate acestea în timp ce traversăm un pod peste Rin – marele fluviu al Europei de Vest. Fără nici o bucăţică de câmp între cele două oraşe, fără nici o pauză urbanistică, ca şi când ar fi fost doar un singur mare oraş despărţit în două de o graniţă pusă arbitrar pe un fluviu. Nu cunosc în profunzime istoria acestor meleaguri, dar ştiu că s-au purtat câteva războaie între Franţa şi Germania datorită celor două provincii germanice din estul Franţei sau depinzând de perioada istorică unde ne uităm, cele două provincii francofone din vestul Germaniei. Alsacia şi Lorena, căci despre ele este vorba, au un farmec aparte, care îmbina fericit rigurozitatea germană cu poezia franceză. Iar Strasbourg, este poate cel mai elocvent exemplu al acestei împletiri fericite dintre două mari culturi europene. Păcat că în itinerarul stabilit iniţial nu am organizat şi o pauză de o zi în acest oraş. Cu ochii pe ceas şi cu gândul la ferry-boat-ul de la Dunkirk, am trecut în garbă, fără să oprim, limitându-ne să admirăm prin geamul maşinii arhitectura clădirilor istorice.

Dar să mă întorc mai la începutul vacanţei care a început cu mici peripeţii ca mai fiecare vacanţă. Acum sunt amintiri, sarea şi piperul vacanţei, dar atunci pe moment crează un pic de disconfort. Oricum, totul e bine când se termină cu bine. Aşa cum spuneam, am plecat cu maşina. Prima destinaţie fiind România. Un drum lung, de pete 3000 km. Nu mă grăbesc. Indiferent cât de repede merg sau cât de încet acest drum durează cam 48 de ore incluzând şi două opriri pentru somn. Singurul loc pentru care trebuie să fiu la timp este Dover, acolo unde ferry-boat-ul nu te aşteaptă. Ca un om cu experienţă în acest tip de călătorii am achiziţionat biletele din timp, ca să evit surprizele de orice fel. Făcând drumul acesta, Edinburgh – Dover de nenumărate ori (aproximativ 900 km), mi-am calculat cu atenţie timpii de mers, neintentionand să stau foarte mult la Dover în port înainte de îmbarcare. Numai că socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. În această vară, am avut ghinionul să dau peste foarte multe lucrări în trafic. Indiferent cum mă devia navigatorul ca să le evit, dădeam peste altele. Şi colac peste pupăză, pe undeva pe drum, am dat peste un drum închis. Tot traficul era deviat pe nişte drumuri naţionale cu un singur „fir” care treceau prin localităţi. Eram contra timp. Am setat din nou navigatorul să ne scoată mai repede de pe acest drum, pentru că era aglomerat de camioane şi deja eram în foarte mare întârziere. Nu ştiu cum să numesc ce a urmat. A… am uitat să vă spun că era trecut de miezul nopţii când se întâmplau aceste lucruri. Am intrat pe nişte drumeaguri unde nu avea loc decât o maşină, în stânga ferme, în dreapta păduri, în spate beznă, în faţă o potecă spre necunoscut. Bine că erau asfaltate ca în palmă. Nemarcate, întunecoase, fără nici o altă maşină pe acolo. Nu era nici ţipenie, iar eu goneam ca apucatul cu mulţi kilometri peste limita legală pentru acest tip de drum. Mă simţeam ca în raliul Paris-Dakar, dar legat la ochi. Deja soţia şi copilul intraseră în panică. Şi eu, dar mă ţineam tare să nu îi sperii. După vreo douăzeci de minute de raliu pe drumuri de ţară britanice, am reuşit să ieşim la un drum naţional cu două benzi, iar de acolo nu peste mult timp ne-am întors pe autostradă. Eu acum eram triumfător şi îmi venea să pup navigatorul pe care nu cu puţin timp în urmă jurasem să îl arunc la gunoi cu prima ocazie. Am ajuns la Dover exact cu cinci minute înainte de a se închide check-in-ul pentru cursa noastră. Îmi trebuia o cafea. Am avut noroc. Vameşii au oprit două maşini în faţa noastră să le verifice bagajele. Pe noi ne-au lăsat să trecem. Probabil că se vedea pe faţa noastră disperarea de a nu pierde vaporul. Era aproape două dimineaţa.

Ferry-ul nostru nu merge la Calais ci la Dunkirk. Mai bine. Salvăm vreo 50 de km din drumul pe continent. La oră aceea din noapte nu era aşa de aglomerat. Ne-am găsit nişte locuri la o cafenea, pe nişte canapele, unde timp de 2 ore cât durează trecerea să putem moţăii dacă este cazul. Nu am putut. Ne aşezasem chiar lângă un loc de joacă pentru copii. Nu ştiu de unde au apărut şi de ce nu dormeau la ora aia, dar… erau mulţi şi cu atâta energie ţipau şi se alergau pe acolo de parcă era miezul zilei. Văzând că nu e rost de somn, am plecat să colindăm prin magazine. Duty-free… dar mai scumpe ca magazinele de pe „high street”. Totuşi am luat câte ceva, suveniruri, ca să treacă timpul. Două ore trec repede mai ales când ai ce face.

La ora 5 am, ora Europei Centrale am acostat în Franţa. Iar de aici am plecat spre Belgia, în direcţia Bruges – Bruxelles. Şi tot acum a început ploaia. O ploaie torenţială care ne-a urmărit până la Budapesta. Aici am dormit. Drumul a fost infernal. După Budapesta însă…

Va urma.

Advertisements

9 responses

  1. Ce-mi place cum povesteşti… ai un stil aparte, mereu mi-a plăcut.

    1. Multumesc Dianette. Ma bucur ca reusesc sa scriu in asa fel incat sa se inteleaga ceea ce vreau sa zic. Daca mai si place pe deasupra, consider ca am parte de bonus.

  2. confirm 100% despre Alsace, Lorraine si Strasbourg – oras european, par définition et par excellence… unii-l compara cu Barcelona, olé! 🙂

    1. Asa cum suneam, imi pare rau ca nu am avut timp sa poposim in Strasbourg. Neaparat trebuie sa il inclludem intr-un itinerar ulterior.

      1. da, Seb, e un must-visit… de unde poti da o fuga si-n Elvetia! 🙂

      2. Am fost in vscanta asta. O sa povesyesc si drspte asta.

  3. Ai talent Sebastiane, dar ce peripeţii!

    1. Multumesc. In fiecare vacanta avem ceva intamplari palpitante. Dar daca nu le povestim la timp, incepem sa le uitam.

      1. Asa e, si eu m-am gandit zilele astea sa mai scriu despre vacantele mele, ca le uit firul. Ador vacantele si emotiile dinaintea plecarii 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: