Demonii nopţii

 

Când gându-mpinge noaptea către zori
Şi geană peste geană nu se-adună,
Mă-ntreb oftând, de mult prea multe ori
Dac-am greşit ori somnul se răzbună?

Lumini şi umbre-n noapte mă petrec
Prin misterioase, negre, colţuri de odaie,
Acolo-s demoni reci, ce-n dansuri se întrec
Rânjind grotesc spre îngerii de paie.

Schimonosind prezentul, iau avânt
Şi schilodesc trecutul cu uitare,
Îmi spun de-un viitor cu zborul frânt,
Condor din Anzi, fără aripa-i mare.

M-afund în catacombe şi noroi
Şi rătăcesc confuz, cu mici excepţii,
Prin labirintul vieţii sunt un sloi
De gheaţă, frică, noapte şi decepţii.

O, demoni, voi care-aţi uitat
Că Sorele răsare dimineaţa,
Fugiţi, lăsaţi-mă-n păcat
Şi nu-mi mai amărâţi degeaba viaţa.

Advertisements

5 responses

  1. Din ce in ce mai profund scris 🙂 imi place 🙂

    1. Multumesc. Am avut o toana. Cineva mi- zis ca poeziile mele sunt prea triste. Incerc sa scriu mai vesel, dar nu prea imi iese.

      1. Scrie ca si cum nu ti ar pasa de nimic si de nimeni, fii tu oricum ai fi, numai scrie 🙂 scrii minunat!

      2. Apreciez indemnul si aprecierile tale. O sa tin seama de ele 🙂

  2. Sebastian, thank you for the follow. Blessings!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: