Tânguire poetică

 

Văduvit de idei, sunt o gaură-n stele,
M-am pierdut în cuvinte, fără şir, fără rost,
Scriu de-a valma pe foaie, îs doar vorbele mele,
Care sună a gol, prea strident şi anost.

Rătăcesc prin iluzii de mărire şi stil,
Scriu doar vorbe albastre, fără formă şi miez,
Mă îngrop în banal, nu mai ştiu de subtil,
Mi-am creat piedestaluri, m-am oprit să visez.

Aş dori doar un licăr în bezna tăcerii,
Să îmbrac în cerneală ce se rupe din eu,
Să îmi vindec prin scris, agonia durerii
De a sta prin cotloane, eu şi sufletul meu.

Advertisements

4 responses

  1. Vino …Craciunul ne asteapta cu cel mai mare dar ce poate fi imaginat, pe care insa poate prima data in viata…TREBUIE sa-l meriti dandu-l mai departe : darul IUBIRII.

    1. 🙂 merci pentru chemare. 🙂

      Sarbatori fericite si un an nou plin de impliniri.

      1. Multumesc !
        Iti doresc si tie sa nu mai “pacatuiesti”, adica sa nu ratezi FERICIREA. Este pacatul cel mai mare.

      2. Fericirea nu poate fi ratata. Doar ignorata, poate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: