Iluzoria dorinţă

 

Din efemerul clipelor de fericire
Aş vrea să rup crâmpeie, să le-ascund,
Ca să le aflu apoi, mut de uimire
Şi să mă bucur sincer şi-ntr-un mod profund.

Când toată viaţa nu-i decât o zarvă,
Iar mulţumirea-i doar zăbavă-n timp,
Aş vrea să-ntreb pe-a fluturelui larvă
De ştie că va bucura doar scurt răstimp.

Când frumuseţea nu-i decât părere,
Cântată-n viers de meşteri trubaduri,
Aş vrea să ţin drept mostre de plăcere
O rimă, un tablou şi frunză din păduri.

Cu rimă să sădesc pofta de viaţă,
Tabloul să-l privesc pân-am să mor,
Iar frunza din păduri s-o iau drept soaţă,
Ca să-mi aline setea mea de dor.

Advertisements

6 responses

  1. “Iar frunza din păduri s-o iau drept soaţă,
    Ca să-mi aline setea mea de dor.”

    Doamne, ce frumos….! 🙂

    1. Ma bucur mult ca-ti place. Multumesc.

  2. Eşti un haiduc al codrului sentimentelor exprimate in vers… Superbe randuri.

    1. ☺ de ce haiduc? Iau de la bogati si fau la saraci? ☺

  3. In ciuda perceptelor bisericesti si morale…cel mai mare pacat este sa ratezi fericirea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: