Întoarcerea la scris

Nu am mai scris demult însă asta nu înseamnă că nu am fost prezent aici. Am citit ce aţi scris, am apreciat sau nu, dar eu nu am mai postat. Din două motive. În primul rând pentru că mintea mi-a fost ocupată cu lansarea cărţii mele, aici în Edinburgh. Un eveniment important pentru mine, nu credeţi?
Iar al doilea motiv, cred că mult mai profund ca primul, este că… nu mai pot scrie! Adică, nu că sunt în pană de idei, ba dimpotrivă. Dar, de când am publicat şi a început să se facă puţină agitaţie în jurul cărţii mele, a intervenit o anume… autocenzură. Nu ştiu dacă e termenul potrivit, dar aşa funcţionează. Orice idee pe care o am, o pun pe hârtie până la jumătate, iar apoi intervine această frământate lăuntrică. E bine ce scriu? Se ridică la un anumit nivel? Sunt actual în scriere, sau scriu bazaconii cu iz de secol 19? Şi atunci, iau ideea de la început, o disec, o împletesc şi despletesc de zeci de ori, o reaşez în pagină, caut alte metafore, până când nu mai înţeleg nimic din ea. Nici de unde am plecat şi nici unde am vrut să ajung. Îmi este dor de zilele când scriam efectiv ce simţeam, punând pe hârtie idei simple care se transformau şi maturau odată cu trecerea peniţei peste ele. Unde s-au dus toate acestea? Unde s-a dus plăcerea mea de-a scrie, eliberându-mă de stresul cotidian, prin mâzgălirea cuvintelor pe foia albă de caiet? De ce acum când încerc să scriu mă încarc cu atâta emoţie şi frământare, în loc să mă eliberez de ea? Dacă eram electrician, puteam spune că cineva mi-a schimbat polaritatea.

Uneori regret acele clipe…

Apropos, cineva mi-a zis că poezia scrisă de mine, are influenţe clare de Topârceanu şi Coşbuc. Nu că ar fi un lucru rău, dar că folosesc metaforă ca pe vremea iluştrilor poeţi citaţi, iar poezia a evoluat de atunci. Bun, înţeleg, dar… ce vină am eu că aşa îmi vin mie metaforele în cap? Nu transmit emoţie poetică? Sunt slabe? Sau trebuie neapărat să scriu cu vers alb, iar metafora trebuie să fie ascunsă în cuvinte pe care să le cauţi în dicţionar ca să le desluşeşti rostul şi sensul. Nu am zis niciodată că sunt un inovator în ale poeziei. Nu sunt un avangardist. Sunt doar un om, ce a gândit în versuri o emoţie, un vis, o stare. Nu mă deranjează critica, o accept ca pe o parte firească a creaţiei artistice. Fără critică nu ar exista progres. Şi încerc să progresez şi eu, să folosesc în alt mod metafora, să-mi învălui ideile cu altă textură poetică şi artistică. Iar rezultatul se vede: nu mai scriu!

Dar nu vreau să renunţ. Şi ştiţi de ce? Pentru că cineva, într-un comentariu la una din poeziile mele, mi-a zis cam aşa:
“Poezia ta place pentru că este uşor de înţeles, iar toată lumea care o citeşte poate simţi fiorul poetic din ea. Citind-o am avut revelaţia motivului pentru care oamenii s-au îndepărtat de poezie, lăsând-o exclusiv pe mâna acelora, care cu ideile lor reformatoare, aflaţi în căutarea continuă a îmbunătăţirii modului de exprimare poetic, au făcut-o atât de abstractă, încât nici măcar ei nu o mai înţeleg.”

Nu pot să cred în totalitate ce scrie în acest comentariu, dar mă gândesc că există un sâmbure de adevăr.

Nu ştiu…

Vă las pe voi să decideţi şi să îmi ziceţi ce părere aveţi.

Advertisements

40 responses

  1. Părerea mea este că faceţi bine ce faceţi, scrieţi frumos, pe înţelesul tuturor celor care simt emoţia/trăirea versurilor. Vă felicit neîncetat! 🙂

    1. Multumesc Loredana. Apreciez faptul ca ma sustii. Apropos, nu mi-ai mai zis nimic de revista aceea la care colaborezi.

      1. Întotdeauna cu drag!
        Nu mai colaborez cu acea revistă, s-au rupt legăturile pur şi simplu. Este o revistă online şi nu ştiu în ce măsură sunt citite articolele postate acolo, mi se pare că nu evoluează, din păcate.

      2. Si nu ai gasit alta revista. Pacat.

      3. Nu, de când inspiraţia şi-a luat “la revedere” sau “adio” de la mine, am renunţat să mai caut ceva, altceva.

      4. Daca inspiratia a fost odata, va mai reveni. Da fi sigura de asta

  2. Felicitări pentru lansare! Să fie într-un ceas bun!

    1. Multumesc. Sper sa iasa bine.

  3. Sunt de aceeași părere, cu mențiunea că sunt bune și necesare și cele abstracte pentru a suplini nevoile tuturor. Toate cele bune !

    1. Era doar un comentariu al unui cititor. Eu nu am nimic impotriva nici unui gen sau stil literar. Fiecare simte in felul sau, propriu si individual.
      Oricum, multumesc ca ma cititi si imi dati putina dreptate.

      1. Îmi plac poeziile dvs. O seară plăcută !

      2. Multumesc. O seara frumoasa!

  4. Nu pot sa cred ca exista totusi un dubiu. 🙂 Nu ar trebui sa existe din punctul meu de vedere. Aici e o treaba bine facuta care nu ar trebui sa-nceteze. Va felicit pentru lansare!

    1. Multumesc mult pentru incurajari. Apreciez franchetea cu care ma sustineti. Despre lansare, sper iasa bine. Am un pic emotii, dar trec peste.

  5. Ceea ce contează este ceea ce simțiți, până la urmă cartea este publicată din plăcerea personală și sunteți norocos pentru că ați găsit o editură care să va publice. Cunosc o tânără care a scris o mulțime de poezii dar la o prima abordare a unei edituri a primit un răspuns negativ, aceștia afirmând că în prezent nu se mai citește poezie contemporană. Va las aici una dintre primele publicații: https://allexyanna.wordpress.com/2013/04/06/albastrul-ucide/

    1. Perfect adevarat. Am publicat cartea pentru mine si pentru cei apropiati mie. Cel putin asta a fost motivul primordial.
      Cred ca depinde foarte mult de cine citeste poeziile. In general nu se mai cumpara poezie in Romania. Si nici carte foarte multa. Pacat ca s-a ajuns la asta.
      Am citit poezia. E draguta.

      1. Și eu le găsesc chiar interesante mai ales având în vedere vârsta. La 14-15 ani, nu mulți tineri mai scriu…de citit nici atât din păcate.
        Succes și seară frumoasă!

      2. Asa este, din pacate. O seara frumoasa!

  6. Cu o deosebita placere! Ma bucur ca apreciezi felul meu direct si sincer de-a fi. Nu multi “m-au gustat’. Cat despre emotii…sper sa fie constructive! 🙂

  7. Felicitari pentru carte, felicitari pentru articol, pentru poeziile care ajung acolo profund unde misca acel ceva in interiorul fiecaruia.

    1. Multumesc pentru vorbele frumoase. Ma bucur ca poeziile mele ating acel ceva

  8. Citindu-te nu inteleg(sau ma fac?!) ceva. De ce TREBUIE sa scrii, sa te intorci la scris ?! Ce treaba are pana de idei, cu “pana” de scris, acea pana din praf de lumina…?! Pentru mine scrisul este o revarsare al unui prea plin SUFLETESC, nu cerebral, iar poezia este prin excelenta interioara, centrala, nu periferica.
    De ce trebuie sa te COMPARI?! TU esti TU si cu asta …basta. FII ceea ce esti, nu te mai compara si nu te mai oglindi in ceilalti. Fii TU oglinda …
    Nu te supara ca-ti dau sfaturi…NU sunt sfaturi, sunt din… “prea-plinuri”…
    Tu scrie, fa ceea ce-ti place, ceea ce ti se potriveste, cu spontaneitate, cu autenticitate, din suflet. Restul…lasa sa fie maruntis, da-l de pomana…

    1. Nu ma supar pentru sfaturi 🙂 Din contra.
      Multumesc pentru sustinere. Apreciez asta. In alta ordine de idei, eu nu ma compar cu nimeni. Nici macar cu mine, cel de ieri. Altii ma compara, si ma eticheteaza. Referitor la locul poeziei, ai dreptate: e o reflexie a propriului eu, in diferite nuante si forme. Nu stiu de unde imi vine inspiratia de a scrie, nici de unde imi iau metaforele, dar cred ca ele se afla deja in mine, iar eu trbuie doar sa le descopar. Cateodata, cand scriu, am impresia poezia e gata scrisa, acolo undeva, iar nu fac alceva decat sa o copii pe hartie. poate pentru toata lumea care scrie e la fel. Nu stiu. Dar …

      1. Si eu scriu uneori poezie, dar nu public, este un adevarat jurnal de viata petrecuta in vizita de pe acest Pamant…

      2. Sunt convins ca este interesanta. Nu e publicata nici pe blog?

      3. NU ! …Scriu cand nu am incotro, cand ma inghesuie, cand dau pe afara…De cand scriu pe blog, de cca. un an de zile, n-am mai scris poezie. Poata ca odata si odata voi scrie poezie si pe blog. Cine poate sti… ce va sa fie?!

      4. Asa este. Pe mine tot blogul asta m-a convins sa scriu poezie. Asa ca …

  9. Eu sustin orice act creator, insa pe gustul meu sunt creatiile clasice, pe care le pot intelege. Am crezut ca nu este adevarat la Paris, in Muzeul de Arta Contemporana, cand am privit un tablou de 2/3 m de o singura culoare- cred ca arta era sa obtii constant aceeasi culoare! Dupa umila mea parere cei care apreciaza astfel de lucruri si le catalogheaza drept ” arta” o fac pentru a fi de bon ton, pe placul altora care le-au apreciat anterior.
    Continua sa faci ce iti place tie, oricat de unic si deosebit esti, cu siguranta se vor mai gasi si altii pe lume sa-ti impartaseasca gusturile!

    1. Multumesc. Apreciez sustinerea. Nu pot sa ma pronunt asupra artei in general, pentru ca nu sunt critic. Si nici nu vreau sa se zica ca am ceva impotriva conteporaneitatii sau a avangardistilor. Fiecare face arta asa cum simte. Sigur, ca in orice alt domeniu, exista asa numitii oameni in tendinte, care poate ca nu inteleg nimic, prefacandu-se atotstiitori, ca sa creeze impresia falsa de profunzime. Era o vorba: Fa-ma Doamne cat mai neinteles, ca sa par ca mai destept”

  10. Vezi… de asta”” am refuzat, atunci… ce am refuzat.
    O carte. publicata… e ceva pretios… insa totul se plateste””… merita, nu merita… fiecare hotaraste pentru el.
    Gusturile nu se discuta!”” clar. Mie-mi place! Punct. 😉

    1. Multumesc, Dianette. Apreciez sustinerea ta. Stiu ca iti place cum scriu, fiind o cititoare fidela a blogului meu, inca de pe la-nceputuri. Asa este, gusturile nu se discuta. Critica nu m-a suparat, din potriva. Dar m-a facut sa-mi pun intrebari despre felul cum scriu. Si s-a creat un mic blocaj. Sper sa treaca.

      1. Trece, Sebastian. Toate trec. Noi… aici suntem.

      2. Stiu si inca o data multumesc. Am si lansarea asta de carte duminica. Cred ca o sa fac fata. Recunosc ca am putine emotii. Parca m-am prostit 🙂

      3. :))) esti funny,.. Good luck!! 😉

  11. Părerea mea este că scrii poezii deosebite. Dacă schimbi stilul nu te mai citesc :))

    1. Multumesc. Apreciez sinceritatea:)

  12. Eu sunt convinsa ca nici poezia nu vrea sa renunte la tine.Te va astepta si te va ajunge din urma, oricate pauze justificate ti-ai lua.

    1. Multumes pentru incredere. Sper sa nu te-nseli. Vom vedea ce se va mai intampla. Pana atunci, bine ai venit pe blogul meu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: