Eşec

 

Mi-a spus cineva
să caut oamenii după ochi.
Pentru că acolo
li se poate vedea sufletul.
Şi i-am căutat.

Dar…
de cele mai multe ori
m-am înşelat.

Pentru că oamenii
aveau ochii plini de ororile lumii,
de gunoiul cotidianului şi de…
tristeţea surdă a inevitabilului.

Iar eu,
nu am putut
să le văd sufletul de toate acestea.
Am confundat temerile cu spaimă,
lehamitea cu greaţa
şi disperarea tristeţii cu…
preaplinul bunătăţii.

M-am lăsat orbit,
de prea multe ori,
de prea multe irisuri umede.

Acum,
stau şi mă gândesc,
că trebuia să caut oamenii,
după zâmbet.
N-aş fi eşuat.

Ar fi trebuit să învăţ
numai diferenţa dintre
zâmbet şi rictus.

Numai oamenii buni pot să zâmbească!

Advertisements

13 responses

  1. Mai sunt cativa carora le zambesc (pana si )ochii (inca) autentic.

    1. Da, dar tot zambet este. Nu?

      1. Da, tot zambet, unul care circula, de la suflet la buze, de la buze la ochi…

      2. Dar daca privesti doar ochii, te poti insela. Nu toti oamenii pot sa zambeasca. Zambetul e un tot, uniform. Asa cred eu, cel putin.

      3. De acord, de asta am si pus parantezele. Nu toti oamenii pot sa zambeasca, nu toti vor sa zambeasca, ma repet, autentic.

      4. Toti vor sa zambeasca, numai ca la unii se cheama rictus facial. Intelegi? Nu poate exista zambet, fara bunatate. Pana si zambetele amare, tot din acea incomensurabila bunatate iau nastere. Daca aceasta lipsesta, atunci, dincauza frustrarii apare violenta.

  2. Un mic amendament. Era vorba de privit in ochii copiiilor, acestia stau cu sufletul la vedere, in tot ce fac, spun, gandesc. Vin mai apoi parintii, dascalii, popii, politicienii si-i transforma in oamenii de care vorbesti…

    1. Copii sunt scosi din aceasta ecuatie. Nu la ei m-am referit. Dar stii bine ce am vrut sa zic.

      1. Stiu, dar suntem in aceasta ecuatie din CAUZA modului cum se preda de la o generatie la alta o stafeta a educatiei otravita.

  3. @Numai oamenii buni pot să zâmbească! – da, asa-i… generozitatea interioara(sufleteasca) se poate “citi” în privire… 🙂

    1. Zambetul este o expresie a fetei, incluzand si partea de la nas in sus. Fara acea parte, e doar o strambatura urata. Nu? 🙂

  4. Am invatat sa nu mai judec oamenii fiindca ei nu sunt altceva decat o oglinda a mea. Deci faptele si spusele lor sunt doar reflectia propriilor mele ganduri.
    Asa ca am hotarat sa ma uit in oglinda din baie. Am cautat luminita din ochi si nu era disponibila. E ceva in neregula cu mine, m-am intrebat ? Ce?
    Acum, dupa multi ani de viata, privesc mai mult in interiorul meu incercand sa inteleg caile secrete ale fiintei, sunt preocupata de “marile adevaruri” si asta nu poate sa faca decat o singura impresie exterioara: ca sunt departe. Fapt ce se si vede in relatia cu sotul meu care se simte obligat uneori sa strige la mine, aparent fara motiv. Dar eu stiu de ce. Atunci, ma duc in baie, ma privesc in ochi si chem luminita inapoi. Ea, este bucuria de a fi aici si acum. Eu.
    Dar mai este ceva, am vazut asta si la alti oameni: autoapararea prin fuga de “realitatile” zugravite de o mass-medie bolnava. Mai mereu ne punem “platosa” si ne aparam de mizerii, nemaistiind daca am dat-o jos sau nu.
    In aceasta postura, poti fi fericit, iti straluceste luminita din ochi?
    Noroc ca asta nu se intampla tot timpul. Pana la urma instinctul de supravietuire invinge si ma trezesc zambind si fericita, aparent fara motiv. Dar eu stiu de ce.

    1. E o mare bucurie daca stim sa ne descoperim. Nu multa lume poate cu adevarat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: