Category Archives: Iarna

Decor de iarnă

 
Peste zi, din nori de vată, s-a cernut peste câmpie
Alb din ceruri, dar de viaţă, pentru vremuri ce-or să vie.

Însă Ziua vrea să plece, ar mai sta dar nu se poate,
Au plecat norii şi dânşii, lăsând alb pământ în spate.

Iar Amurgul când soseşte, încântarea şi-o arată
Colorând c-un pic de roşu, lumea doar în alb pictată.

Noaptea, ceru-mpodobeşte, cu steluţe sclipitoare
Ochi de-argint pe bolta care, s-a gătit de sărbătoare.

Însuşi Luna, cea severă, ce suspină după Soare,
A schiţat un soi de zâmbet şi l-a pus timid în zare.

Şi-a oprit pe cer caleaşca, ce n-a stat în loc vreodată,
Ca s-admire câmpul care, s-a gătit în alb deodată.

Ce frumoasă e crăiasa când s-a-nseninat la faţă
Trimiţând magie-n lume, cu frumos câmpul răsfaţă.

Parc-ar vrea un vals să-nceapă, vrea să fac-o piruetă,
Undeva, o mierlă mică, a-nceput un tril, discretă.

Rochia Lunii, e cusută, doar cu fire de lumină
Ce dezmiardă câmpuri albe, de zăpezi, fără de vină.

Norişori de ceaţă albă, ce-s făloşi cu-a lor veşminte,
Se lipesc de-a Lunei poală, tot vorbind fără cuvinte.

O, frumoasă îndrăgostită, de a câmpului splendoare,
Mai rămâi, mai stai o clipă, nu lăsa vraja să zboare.

Câtă linişte e-afară, toate stau încremenite,
Timpul însuşi vrea să sară, peste clipele vrăjite.

Ce magie, ce splendoare, albul e stăpân se pare,
Şi-a imaginat artistul, drag decor de sărbătoare.

Cuceritoarea iarnă

Miluieşte Doamne frunzele din codru
Ce au prins să cadă pe pământul cald,
Se grăbesc să piară, trimiţând un sobru
Mesager al morţii peste-al brazdei fald.

Se grăbeşte iarna să se-aştearnă-n lume
Ucigând cu frigul, toamna, suflet cald,
Se repede-n vară, nu se mai ascunde,
Îmbrăcând în gheaţă, frunzele smarald.

Peste câmpuri albe, Crivăţul se-ascute
Şfichiuind din bice, de gheaţă cu foc
Anotimpuri goale se ascund, să uite
Că au fost odată, al naturii joc.

Iarnă ticăloasă, ce-ai venit în lume
Cu geruri şi gheţuri peste tot ce-i viu,
Du-te şi ne lasă, tu nu ştii de glume
Ai privirea ceaţă şi suflet pustiu.

Lasă frunza-n codru, s-apară pe ramuri,
Verdele în lume să-şi găsească loc,
Fugi cu albul morţii, ţine geru-n hamuri,
Păsări să sosească, s-aducă noroc.

Cântec prins de Soare, să se-audă iar
Peste văi şi dealuri, fremătând amurguri,
Suspinând de viaţă, să primim în dar,
Verde mult în suflet şi speranţe-n muguri.

Iarnă blândă

 

Iarnă blândă, iarnă blândă,
Unde sunt ai tăi nămeţi?
Azi frigul nu ne alungă,
Şi ne lasă pajişti verzi.

Tu faci copiii să plângă,
Şi ţii săniile-n cui.
Lasă norii să ne ningă,
Peste câmpuri, alb să pui.

De ce oare vii cu soare
Şi cu ploi, ca să ne cerţi?
Cu zăpadă, de ce oare
Nu mai vrei să ne răsfeţi?

Tot aştept să faci dreptate,
Zăpadă să pui pe drum,
Căci fără omăt, măi frate,
Cum să vină, Moş Crăciun?

Iarnă blândă, iarnă blândă,
Fii iar iarna care-ai fost,
Dă zăpadă să ne-ajungă,
Nu uita de al tău rost.

Vântul

 

E iarnă, nu ninge, dar vantu-a-nceput
S-alunge cu furie oarbă,
Căldura pe care am crezut c-am putut
S-o ţin, să n-o dau la vânt ca s-o soarbă.

Atunci eu mă uit la copaci ce-şi agită
Crengi goale spre cer ce-s lipsite de glas,
Căci frunze bătute de vânt se ridică
Şi crengilor mame, le spun bun rămas.

Iar păsări speriate încep a ţipa
Cu glasuri stridente, de parcă
Pe vânt ele toate încep al ruga,
Să lase, căldura înapoi să se-ntoarcă.

Vântul se zbate şi suflă mai tare
Părând că nu-i pasă de-al lumii destin,
E iarnă, iar iarna verdele moare,
Lăsând loc la lacrimi, să se verse puţin.

O, cât aş vrea să înceapă să ningă,
Zăpada să cureţe gri-ul din noi,
Iar vântul speranţa să nu ne-o atingă
Căci iarăşi, căldura va veni înapoi.

Iarna

 

Iarna vine îmbrăcată
În halat alb, apretat,
Apucându-se îndată
De tratat şi consultat.

Crengi golaşe le îmbracă
În bandaje de zăpadă
Este frig, dar pomii parcă
Viaţa vor să nu şi-o piardă.

Peste câmpuri şi livezi
Pături de omăt presară
Ca să ţină mereu verzi
Plantele ce au s-apară.

Iar la Crivăţ dă povaţă
Să porneasc-o vijelie
Peste lac să pună gheaţă
Cald la peştişori să fie.

Treaba-i gata, terminată,
Dar face şi-un derdeluş,
Invitând pe toţi deodată
Să vină la săniuş.

Aşternând zăpezi pufoase
Iarna vine cu semn bun,
Stăm cu toţii strânşi în case,
Aşteptând pe Moş Crăciun.

Aştept colindători

 

Aştept şi azi colindători
Când ştiu că n-au să vină,
Am pus prin casă numai flori
Şi-o rază de lumină.

Aştept iar inima mi-e grea
De dor şi-nstrăinare,
I-aştept pe toţi la poarta mea,
Să-mi zică o urare.

Mă uit pe geam în noapte
La strada cea pustie.
Mă rog acum, sperând că poate,
Flăcăii or să vie.

Ce dor îmi e să-i mai aud
Cum cântă-n sărbătoare,
Cum zic în viers, de verde crud,
Şi galbene ogoare.

Dar ştiu că totul e-n zadar,
Că ei n-au cum să vină,
Căci io-s departe de hotar,
În ţară prea străină.