Tag Archives: parc

Haina toamnei

 

Parcul meu de lângă casă
Mi-a îngălbenit niţel
C-a trecut Toamna, sfioasă
Aşternând frunze prin el.

Gri alei ce-au fost odată
Azi sun pline de culori,
Haină de pastel, brodată
De faimoşi, bravi croitori.

Ce au fost tocmiţi de Toamnă
Să croiască-n armonie,
Vrând s-o supere pe Iarnă
Care-i albă şi pustie.

Şi-a venit Vântul, vestitul,
Care cu suflarea sa,
A pornit cu veştejitul,
Verde-n galben a schimba.

Rece, Ploicica doamnă,
A sosit de peste zări,
Scuturând cu-a apei palmă
Flori şi frunze pe cărări.

Şi mi-a apărut chiar Gerul
Stând cu Bruma, sora sa,
Care-au decorat pastelul
Cu un pic de alb, cumva.

Toamna tare-i încântată
De hăinuţa ce-a primit,
Eu în parc o admir toată,
Nu mă satur de privit.

Advertisements

Taina parcului

 

Cărări prin parcuri şerpuiesc
Spre locuri tăinuite,
Perechi de tineri le găsesc
Şi se opresc tihnite.

Pe bănci ascunse de verziş,
Sub albe felinare,
Săruturi luate pe furiş
Se-ascund de lumea mare.

Sunt tineri cei ce stau dosiţi
Pe-alei cu bănci, în noapte,
Tot câte doi, stau fericiţi,
Visând măreţe fapte.

Şi cu candoarea lor de juni,
Gândesc că-s primii care,
Pe-a băncii taină sunt stăpâni
Şi-a parcului cărare.

Dar ei nu ştiu că taina lor
Şi noi am cunoscut-o,
C-am tot oftat, cuprinşi de dor,
Când Luna ne-a cerut-o.

Dar timpul trece, cu ani buni
Iar cei ce azi sunt tineri,
Îmbătrânind, vor creste juni
Ce vor porni aşijderi,

Să bată parcu-n lung şi-n lat,
În serile de vară,
Să afle taina ce-am aflat,
Şi noi odinioară.