Văduvit de idei, sunt o gaură-n stele,
M-am pierdut în cuvinte, fără şir, fără rost,
Scriu de-a valma pe foaie, îs doar vorbele mele,
Care sună a gol, prea strident şi anost.
Rătăcesc prin iluzii de mărire şi stil,
Scriu doar vorbe albastre, fără formă şi miez,
Mă îngrop în banal, nu mai ştiu de subtil,
Mi-am creat piedestaluri, m-am oprit să visez.
Aş dori doar un licăr în bezna tăcerii,
Să îmbrac în cerneală ce se rupe din eu,
Să îmi vindec prin scris, agonia durerii
De a sta prin cotloane, eu şi sufletul meu.
Impresii din călătorie 
Vino …Craciunul ne asteapta cu cel mai mare dar ce poate fi imaginat, pe care insa poate prima data in viata…TREBUIE sa-l meriti dandu-l mai departe : darul IUBIRII.
🙂 merci pentru chemare. 🙂
Sarbatori fericite si un an nou plin de impliniri.
Multumesc !
Iti doresc si tie sa nu mai “pacatuiesti”, adica sa nu ratezi FERICIREA. Este pacatul cel mai mare.
Fericirea nu poate fi ratata. Doar ignorata, poate.